Solutii, nu vorbe

Cutremurul financiar international creazã mari probleme statelor dezvoltate din punct de vedere economic. Previziunile arãtau cã dificultãti majore vor avea firmele mici. Nu spun cã nu-i asa, dar nu pot sã nu constat cã, mari companii sunt în degringoladã. Colosul olandez ING va „absorbi” de la bugetul de stat nu mai putin de 10 miliarde de euro. Tot în tara lalelei, micile bãnci au spus cã nu au nevoie de sprijin. În Marea Britanie, sectorul creditelor imobiliare a luat-o razna. Aici se va implica guvernul. Spaniolii refuzã sã ajute bãncile. În SUA, cei care au dat nastere crizei dau dovadã de o mare nesimtire. Îsi vor acorda prime de peste 70 de miliarde de dolari! Executivul american dã peste 500 de miliarde de dolari pentru a salva ce se mai poate, iar bancherii îsi vãd linistiti de ale lor. Strigãtor la cer, nu alta...Nu pot sã nu constat cã cei mari sunt printre primii invitati la ospete, adicã pe orice piatã din lumea asta. Tot lor li se creazã tot felul de facilitãti pentru cã, deh, te-au onorat cu prezenta si ãsta este un semnal si pentru altii, tot ca ei, sã vinã la stupul cu miere. Când apar crize, de cele mai multe ori generate tot de ei, cer cu tupeu bani de la stat...si îi si primesc. Între timp cei „mici” se zbat între viatã si moarte si nimeni nu îi bagã în seamã. Pentru unii mumã, pentru altii ciumã. Lãsati tupeistii sã sucombe, dati o gurã de oxigen acelora care chiar meritã!Valul a ajuns si pe la noi si asa cum iarna vine anual, dar ne ia pe nepregãtite, tot asa liberalii de la Victoria (a se citi “Înfrângerea”) habar nu au ce sã facã. Haosul creat de guvernarea lor ne poate îngropa. Avem nevoie de solutii, nu de vorbe, domnule Tãriceanu. Avem nevoie urgent, de o strategie pe termen scurt. Avem nevoie de decizii ferme. Avem nevoie de protectie socialã. Dacã noi vã spunem ce sã faceti, de ce mai e nevoie de voi? Doar pentru a vã umple buzunarele? Sunteti penibili, domnilor! Nu vã uitati pe geam? Marile companii de la noi îsi restrâng activitatea. Acum, în prag de iarnã, românii sunt trimisi în somaj, ratele la credite au sãrit în aer, peste noapte. Oamenii strigã de durere, dar pe voi nu vã intereseazã. Ati esuat lamentabil în singurul si cel mai important lucru pe care îl aveati de fãcut - sã munciti pentru români.